CONFRUNTARE

În răstimpuri mă caut

Să-mi vorbesc despre mine.

Uneori, nu mă găsesc

Şi mă alarmez.

Apoi, îmi convoc eul.

Întâi, vin gândurile

Umbrite de sentimente

-Le ordonez după imperative

Social-afective-

În sfârşit, le concediez.

O clipă mă relaxez

Ca să primesc câteva restanţe

Ale concepţiei mele de viaţă

Neconsolidate,

Reminiscenţe adolescentine

Cu spinări gârbovite.

Îşi încep timid cuvântul :

,,Am venit

Să-ţi reamintim

Îngrijorarea

Pentru nepăsarea

Faţă de inima ta,

Lăsată nelocuită,

De melancolie năpădită.

Ştii, noi am vrea

Să facem un azil…în ea.’’

……………………………..

Nu le mai ascult

Este prea mult.

Dau pseudo-atent din cap

Naivele fantasme se retrag,

Îndreptându-se către reşedinţa râvnită

Dar acolo, stupoare!

E  scris cu litere imaginare

,,Închis pentru demolare!”

Ele intră în panică,

Dar perseverează.

Revenite la mine

Vor să intre degrabă.

…………………………….. 

Dar eu am plecat, 

Audienţa s-a terminat.