CANICULA

Se pomeni picurându-i din gură

În exces o salivă groasă, sălcie,

Secretată, pesemne, în cavitatea bucală

De glandele de resort, rechemându-i

Dinspre stomac bolul alimentar

Direcţionat adineaori pentru digestie.

Obosise de suferinţe, se simţea rătăcit

Printre semnele maladiei. Nu mai voia

Să mărturisească nimic, să mai aglomereze

Memoria auditivă a investigatorului…

Aveau să se sfârşească toate în vreun fel…

A ! Da !uitase de aerul condiţionat.

Căută din ochi fereastră.O dibui

Tăinuită de o draperie surie.

Temător, se verticaliză înfigându-şi

În  lespezile pardoselei unghiile

Aidoma încovrigatelor gheare de acere.

Ştia că mai mersese…cândva, dar când ?!

Acum uitase? A, nu,nu se poate!

Rânji către o amintire. O dezvoltă:

,,Nu se uită mersul, mersul pe bicicletă

Mersul cu  maşina, mersul pe sârmă,

Mersul în poante, mersul înainte şi înapoi,

Mersul…mersul…mersul…mersul…”

Şi, tot bolborosind, se încuraja

-Doar mersul îi încălzise muşchii-

Dinspre picioare înspre grumaz,

Sângele ajungând violent în obraji

Ca să se oprească impetuos în…urechi.

Aha! Funcţionez! Şi, încurajat de constatare,

Surghiuni draperia cât colo, rupse din ivăr

Ferastra, rostogolindu-şi avid ochii

Spre panorama răsfrântă dincolo:

Un parc pârjolit, rarissime şi albe

Fire de iarbă, frunze carbonizate,

Într-un linţoliu aşternut pe sub

Arborii în pericol să-şi prăpădească

Falangele braţelor dezgolite,

Cănite, mirosind a cenuşă…

Neajutorat în faţa dezastrului,

După un prelung efort mintal,

Se autoacuză:,,ce-am făcut ?

Am iscat cu dogoarea suferinţei mele

Canicula?”. Închise repede fereastra

Cuibărindu-se culpabil şi laş în pat

Adormind ca un poltron ce era…

Fu găsit, a doua zi cuminte,

Aproape nemişcat, gata

Să ispăşească incredibila-i vină.