Acolate într-o heraldică poveste
Ca două scuturi,două lexeme:
<Pâine şi sare…>Simt sintagma
Neaoşă cum venetică devine.
Respingerea asta provine
De ceva timp.
Era în salon
Lume amestecată
Având un singur şi
Banal element comun :
Siesta.
Ecouri repetate
Dădeau materie
Baloanelor verbale
Când, stridenţa unui solo
Îşi expulză din insolenţa
Ce-i abundă miniaturalul:
Cum se explică, nu
Pricepea, longevitatea
Consumatorilor de pensii
Rupte de la gura bugetarilor…
Şi mai urmaseră vreo
Câteva poticneli guturale
Nepercutând zidul
Indignării năzărite
Incognito dinspre auditoriu,
Dându-i behăitorului
Configuraţia unui cocon
Încă departe de
Staza moliei depline.
Se urmaseră, ad-hoc,
Înşiruiri de canoane,
Ca în pomelnic,
Sintetizate de …un
Pensionar locvace.
,,În loc să destabilizeze,
Să perimeze ginta
Romana, ai lui Dej
O fortificaseră,
O îndârjiseră la
Viitoare şi îndelungă
Rezistenţă, trebuitoare
Pe la Canal, în permutare
Dinspre Banat spre Dobrogea
Ori în ocnele de sare.’’
El însuşi confirma
Penitenţa-i săvârşită
După transferul
Din ofiţer de elită
În insalubru ocnaş,
Eliberat mai devreme.
Fiind contaminat
De scârbavnica oftică,
O condamnarea de 25
Executata în 17 ani (!!)
Şi omul îşi finaliză
Expozeul sintetic
Cu o şaradă menită,
A comuta registrul
Inter-relaţionar:
,,Dinspre baracă,
Precedând antreul
Salinei, gardianul
Îi rânjise un “Te
Primim cu pâine şi…sare !”
La propiu?! la figurat?!
Auditorul,deconcentrat
Reacţionă derutat.
Eu, unul, prinsei,
De atunci, o durere
Surdă într-o cavă
A sufletului.E
Magma obidei
Ce izbucneşte
La auzul locuţiunii
,,Cu pâine şi sare’’.
ANGELA DINA 
Lasă un răspuns