În sesizare, bijutierul scria
Negru pe alb în extenso
Că inelul fusese furat şi,
Cu certitudine, de cea
Mijlocie. Noul său angajat
Şi-adusese, în prima zi
De vacanţă, cele trei copile
-N-avusese cu cine le lăsa
Pe ,,studentele” sale
De clasele: întâia, a doua
Şi-a treia primară.
Le prelucrase formal,
Mai preciza scrupulos
Păgubitul, un regulament
De ordine interioară,
Propunându-le, apoi,
Să ,,conceapa”-prea mult spus-
Un model de inel
Original, să le ocupe
Timpul şi să aibă
Linişte că nu-i plăceau
Copiii. Le pusese înainte
Şapte minunăţii, tocmai venite
De la trezorerie,
Nu pentru inspiraţie,
Cât pentru comparaţie.
Înarmate cu hârtie de calc,
Creioane şi lupe (cerute
De propunătoare,
Ca să vadă mai precis
Lucrătura celor şapte
Inele etalate), copilele
Se abandonaseră creaţiei.
Peste un timp- nu ştia cât
Nici reclamantul- ţâşniseră
Ca jetul unei arteziene
Spre giuvaergiu, urmate
De tatăl emoţionat,
Să arate rodul talentului
Lor.Şi, în spatele
Lor, de, al coţofenelor
Păşea larg şi cu ifose
Genitorele purtând
Precaut pe palme inelele
Aducătoare de inspiraţie.
Dar, stupefacţie! Pe catifeaua
Tipsiei tronau doar
Şase văduvite inele
De-al şaptelea, între ele !
Drept penru care, cerea-
E puţin spus-pretindea
Arestarea vinovatei,
Indicându-i tatei, cu maximă
Exactitate, pe fata mijlocie…
Poliţistul, înainte de toate,
Socoate, privind la zvârlugile
Speriate, să le supună
Pe loc,unei şarade.
Iese grabnic din sală
Şi, zăbovind cam îndelung,
Se-ntoarce aducând
O cutie înaltă
Cu sare îndesată,
Îndemnând micuţele
Să-şi vâre mânuţele
Ca să atingă fundul ocniţei.
Reclamantul dădu să protesteze,
Dar, mucalit, poliţistul
Îl temperă c-o clipeală
Din ochi, neobsrvată
De absolut nici o fată.
Bănuitele se conformară.
Ele sarea frământară
Şi mâinile fluturară
Când le scoaseră afară,
Aşteptând cu-nfrigurare
Punerea sub acuzare.
Spre stupefacţia unanimă,
Nimănui nu i se reproşă vreo vină.
Fetiţele reclamate,
Însoţite de tată
Fură conduse- afară
Şi absolvite de orice bănuială.
Contrariat peste măsură,
Reclamantul bijutier
Fu îmbiat de poliţist
Să-şi vâre şi el
Mâinile în sare.
Şi cu stupoare,
Scoase inelul.
Cine-l furase oare?!
ANGELA DINA 
Lasă un răspuns