PLOAIE

Ai venit şi cazi într-una

Fiind un semn autumnal

Însă mie mi-e tot una

Mi se pare chiar banal

Să te simt dată prin sită

Doar de mângâieri avidă

Ori să ne ocheşti cupidă

Cu stropi- gloanţe, ispitită

Pentru-a ne mura total.

Ce e fast şi pentru mine

-Si îmi pare amical –

E că de la tine vine

O schimbare-n areal:

Năuceşti firea, ştii bine,

Cu  al apei glacial.

Făcând-o ca  să suspine.

După somnul ancestral.

Şi, când treci, eşti regretată.

Că benefică ai fost,

Toţi, pe faţă.o arată:

Şi ploaia îşi are rost !