RUGA

Doamne, cu lumină  învăluie-mă!

Doamne, primeşte-mă la tine,

Am aprins mucul de lumânare,

Ce cu misticul aromei sale

M-a călăuzit spre Tine, nebănuitul,

-Până mai ieri-pentru orbul de mine!

Călăuzit de lumina aprinsă Ţie,

Am surmontat zidul necredinţei

Mele indiferente, chiar inocente,

Te-am aflat şi Te-am înţeles

Dincolo de neintuitele cuvinte,

Dar absorbite de inimă, de minte,

Mesajul Tău către mine, nevolnicul

La ceas de suferinţă trupească

Având cuget şi suflet de iască!

Doamne, Ţi-aprind necontenit o lumină

Simbol al torţei  incendiare, smerite

Ce exulta din pieptu-mi, ofrandă

Cerescului salvator, adevaratului Părinte !