Mi-am spus adesea:
Revino la tradiţii,
La neaoşele urări,
Mai personalizate,
Mai puţin automate
Dar mereu plăcute
Urechilor adresante!
Mi-a luat, însă, timp
De automatisme să mă rup…
E drept, nu doar timpul
Mi-a lipsit, căci trece
Precum vine, mă ştii pe mine,
De fapt, a lipsit curajul
Să mă gândesc la voi,
La fiecare, să–mi asum
Cea mai potrivită urare…
Dar acum, m-am schimbat !
Îngăduie-mi doar
Ca sub acest format
Electronic să-ţi fac
Cea mai frumoasă urare,
Doar ştii, ,,Scopul
Scuză …mijloacele”.
<Fie ca Noul An
Să vină ca un şirag de reuşite
Doar e firesc: după ani
De alternări de la rău la bine,
De la tristeţi la bucurii,
Să-ndulcim gustul cristic
De oţet şi pelin,
Să mai devenim copii
În lumea cu…jucării !
Ţi-aş mai ura încă ceva :
Fie ca-n anul gata să vină
Să-ţi aducă împlinite visele,
Să întrezăreşti, din nou, altele,
Împletind realizarea spirituală
Cu cea sentimentală !
Să-ţi fie anul fericirii găsite
Şi al mulţumirii neaşteptate,
Încât să-i poţi cere
Clipei pe loc să stea!
Sunt conştient mereu
Că nu-i destul doar
Să doresti- ,,Călătoria
Spre tărâmuri îndepărtate
Începe cu un…pas”-zicea
Lao Tse, de tine depinde
Să nu baţi paşii pe loc,
Să nu eziţi, să îndrăzneşti
Să faci întâiul pas, să nu
Tărăgănezi, gata să înfăptuieşti.
Ţine minte, totdeauna
Se găseşte vreme pentru
A începe, a repara, a realiza!
Un an minuat îţi doresc
-Iar dacă florile şi hârtia roz
Lipsesc din urarea mea-
Găseşte, te rog, puterea
Să întrezăreşti printre rânduri
Figurine zâmbăreţe
Ori măcar un peruş
Legănându-se drăgălaş?!
Lasă un răspuns