M-am despărţit de tine
când am înţeles
deosebirea flagrantă
dintre noi.
M-am despărţit de tine
când am înţeles
ce era între noi:
un simulacru.
M-am despărţit de tine
când am simţit
că tu păstrezi pentru tine
ultimul talant
pe care eu l-aş da
cuiva în nevoinţă.
M-am despărţit de tine
căci sunt aidoma
însetatului nejudecat,
gata să-şi potolească
nevoia cu tot trupul
nu doar cu buzele,
în timp ce tu, cumpătat,
deguşti şi-ţi afli saţ
degrabă îndestulat
şi scârbit de pofta-ncercată.
M-am despărţit de tine
pentru pseudocumpătarea
afişată, tăinuind esenţa
ori necunoscând-o,
păstrându-ţi neîncetat
acea demnitate
de a da sau a mima
dăruirea îndelung
aşteptată de mine.
M-am despărţit de tine
realizând că erai
doar pentru mine
cu capul pe umeri,
etalon, îndreptar…
M-am despărţit de tine
tocmai acum când
te arăţi disponibil,
tu, veşnicul preocupat
de toate în afară de mine…
Acum ai timp,
dar ce să fac eu
cu el şi cu ce-ai vrea
tu să-mi dai?
NB
Trăim toată viaţa
ca şi când am fi
o specie eternă?!
ANGELA DINA 
Lasă un răspuns