LAMPIOANELE

Lampioanele caligrafiate,

foşnet inedit de hârtie uscată

purtată pe-o undă de aer cald,

litere pictate întortocheat

trimiţând  spre Ceruri înalte

în zbor uşor, planat,

smerite rugi către cei plecaţi

de la rămaşii trăitori.

Read Full Post »

TOAMNĂ ÎN INSULA NAMI

Pe cer, se proiectează umbre,

În iaz, e soarele-n amurg

Lăsându-şi dinspre metereze

Crepusculul roş-galben-brun.

 

Căderea  frunzei, acum, toamna

Aşterne pasului covor

Împestriţat cu tonuri calde

Şi peste care vise dorm…

 

Ici-colo, pietre fasonate

De soare şi tumult de ploi

Înţelepţite dau tăcerii

De astăzi numai sensuri noi…

 

Şi nemişcarea relativă

Ca însăşi viaţa se disipă.

Pe-o bancă, bronzul din statuie

Îngână zvonul trecător,

Mereu alăturea de mine

Pe cărăruia de rubine,

Întârziat oniric muritor…

Read Full Post »

MUNTELE SEORRAK

Uriaşul e un stei până la cer

În mantie de lustruită piatră

de meşteri croitori – zăpezi

şi soare, vânt şi ploi

care pierdură înspre văi

trepte ce să le urci vreodată.

 

Iar din hlamida-i s-au desprins

şi scame în ocean

de grohotiş zornăitor

pe care calci strident la poale,

de te-nfiori, crezând că-s zale.

 

Printre păduri, cărarea sinuoasă

te poartă hotărâtă înspre culmi,

să te găteşti cu-o glugă aburoasă

de nori ce invadează dinspre vest,

într-un duel pe moarte şi pe viaţă

cu un senin eterizat din est.

 

Cât ai trudi să urci pe Seorrak,

nimic din cazna drumului nu doare.

Te cheamă ca pe frunte să-l atingi

cu pur şi diafan să te-mpresoare!

Read Full Post »

JANGGU

Clepsidra şi-a pierdut nisipul mut

ce vremea măsura până mai ieri,

prin ea, acum, răsună tulburător

frenetici şi în cuplu, Yin şi Yang…

 

Ritmuri complexe, sunete divine

Îneacă  în  extaz minte şi suflet

Şi, transferând perenitate-n cântec,

Din efemer te-nalţă permanent,

Dând  trecerii prin lume echilibru.

 

Preţios prieten, străvechi janggu!

Read Full Post »

VIS DESPRE DIMINEŢI LINIŞTITE

Dinspre Ţara dimineţilor liniştite

în cod oniric tălmăcite

mesajele cu mine dorm

şi-s treze doar

când farmecul luminii

sub dragi luceferi

zvon de întuneric izgoneşte;

e totul ca la început de lume

şi candid inocentul pescăruş

îşi ia hlamida nouă, argintie

şi trâmbiţă din clonţu-i de cleştar:

O perlă înşira-voi ca ispită

această dimineaţă liniştită

în al Coreei minunat colan!

Read Full Post »