Pe cer, se proiectează umbre,
În iaz, e soarele-n amurg
Lăsându-şi dinspre metereze
Crepusculul roş-galben-brun.
Căderea frunzei, acum, toamna
Aşterne pasului covor
Împestriţat cu tonuri calde
Şi peste care vise dorm…
Ici-colo, pietre fasonate
De soare şi tumult de ploi
Înţelepţite dau tăcerii
De astăzi numai sensuri noi…
Şi nemişcarea relativă
Ca însăşi viaţa se disipă.
Pe-o bancă, bronzul din statuie
Îngână zvonul trecător,
Mereu alăturea de mine
Pe cărăruia de rubine,
Întârziat oniric muritor…
ANGELA DINA 
Lasă un răspuns