PAŞI PRIN PLOAIE

Prin perdeaua nopţii

– o siluetă. Pe lângă zid prelinsă,

îşi unduie sub picurii cei deşi

de ploaie graţioasa umbră,

aidoma balerinului zorit

de ritmul dansului. Ghicind

tempoul estompat de ropot,

preface delicate mâini

în albe şi fragile crinoide

un ocean de picuri tatonând.

Picioarele îs negru satinate,

prelungi, fragile par,

dau să se frângă-n tremur,

dar se unesc şi se despart,

cu canonite tălpi în sfredel,

viu pe-asfalt o piruetă fac.

Închide-admirativ pleoapa,

în sine un răspuns cătând:

cum i-a menit ei soarta

frumos în toate dibuind…

Aşa i se împare clipa

când ploaia totul vitregeşte

şi un vârtej gingaş de frunze

dinspre tării vânt îl roteşte!

Read Full Post »

PERNA

Mi se întâmplă

să nu adorm

deşi, organic,

îmi cer somn

minte şi suflet

deopotrivă!

Atunci,  aflat

într-o derivă,

îmi iau perna

şi cu Morfeu

o mobilez,

c-un vis de-o noapte

o-nnobilez,

o amintire din viitor.

Iar, când mă scol,

privesc spre sine

şi îmi ordon

să pun în pernă

chiar şi  poveşti:

că n-ai plecat,

că mai trăieşti,

că ne plimbăm,

că ne iubim,

că împreună

veşnicim…

Read Full Post »

CUM AM ÎNDRĂGIT OUL

Nu agream oul

nici cu zahăr frecat,

bun pentru cântat,

nici altfel preparat!

Cu cel de Paşte,

împestriţat,

ciocneam doar,

nu-l mâncam!

De cel cu care Buna

încerca moarea

de sare râdeam,

că pluta făcea!

Astea se-ntâmplau

până-ntr-o vară,

în crepuscul de seară,

când, privind după soare

cum peste lac moare,

am avut o viziune:

astrul, la apus,

era un gălbenuş

din albuşul zilei scurs!

 

Read Full Post »

SONATĂ PENTRU PIAN ŞI ZEBRĂ

Mă frisonează astăzi un descânt

privind la pianina mea. Din faţă

spăimoase partiturile transfug

de allegro-ul matinal şi crud

ce avansează astăzi o… sonată.

 

Pe la ferestre mi se tot perindă

fugare gânduri cu o zebroidă

ce îmi răpi  dăunăzi clapele

bătând copita, purtându-le departe

între tufişuri  de savană agoninde.

 

La fapte trec, sărind pervaz şi timp,

neaşteptat, pe hoaţă să o prind.

Mă lasă pe dungatele ei coaste

cu degete febrile să-i arunc

Sonata pentr-un habitat… verdunc.

 

Coşmarul meu cu clape şi zăbrele

în vis sonor se aripează încă,

alături de zăbrula muzicală

urcând vioi pe vârf de stâncă,

ducând cu sine sonurile mele!

Read Full Post »