Prin perdeaua nopţii
– o siluetă. Pe lângă zid prelinsă,
îşi unduie sub picurii cei deşi
de ploaie graţioasa umbră,
aidoma balerinului zorit
de ritmul dansului. Ghicind
tempoul estompat de ropot,
preface delicate mâini
în albe şi fragile crinoide
un ocean de picuri tatonând.
Picioarele îs negru satinate,
prelungi, fragile par,
dau să se frângă-n tremur,
dar se unesc şi se despart,
cu canonite tălpi în sfredel,
viu pe-asfalt o piruetă fac.
Închide-admirativ pleoapa,
în sine un răspuns cătând:
cum i-a menit ei soarta
frumos în toate dibuind…
Aşa i se împare clipa
când ploaia totul vitregeşte
şi un vârtej gingaş de frunze
dinspre tării vânt îl roteşte!
ANGELA DINA 
Lasă un răspuns