PERNA

Mi se întâmplă

să nu adorm

deşi, organic,

îmi cer somn

minte şi suflet

deopotrivă!

Atunci,  aflat

într-o derivă,

îmi iau perna

şi cu Morfeu

o mobilez,

c-un vis de-o noapte

o-nnobilez,

o amintire din viitor.

Iar, când mă scol,

privesc spre sine

şi îmi ordon

să pun în pernă

chiar şi  poveşti:

că n-ai plecat,

că mai trăieşti,

că ne plimbăm,

că ne iubim,

că împreună

veşnicim…