Mă frisonează astăzi un descânt
privind la pianina mea. Din faţă
spăimoase partiturile transfug
de allegro-ul matinal şi crud
ce avansează astăzi o… sonată.
Pe la ferestre mi se tot perindă
fugare gânduri cu o zebroidă
ce îmi răpi dăunăzi clapele
bătând copita, purtându-le departe
între tufişuri de savană agoninde.
La fapte trec, sărind pervaz şi timp,
neaşteptat, pe hoaţă să o prind.
Mă lasă pe dungatele ei coaste
cu degete febrile să-i arunc
Sonata pentr-un habitat… verdunc.
Coşmarul meu cu clape şi zăbrele
în vis sonor se aripează încă,
alături de zăbrula muzicală
urcând vioi pe vârf de stâncă,
ducând cu sine sonurile mele!
Lasă un răspuns