Siluete gemene
pe nisipul aprins
veşnicia incită,
prin jocul încins.
Urme paralele,
devenite perene
pe mal de genune,
vor să răzbune
al viitorului vis.
Pe cer nu e astru,
nici păsări în zbor,
doar bancuri de peşti
pe-al oceanului bor…
Sus între stânci,
sunt norii în valuri
pe loc preschimbaţi
prin vuiet manin
de pe azurul senin
în verde-marin…
Iar bolta cerească
sub picior e o iască
de nisip şi pârjol,
al schimbării obol…
Tremolo-n extaz…
Un frison le incită,
imponderabile siluete
către-ocean se ridică!
Lasă un răspuns