Undeva, într-un colţ
mărunt de lume,
s-a deşteptat un gând
pe-o rază de lună,
furişând pe neştiute
încă o poveste:
un scâncet de copil
griji neguroase şi mute
pe dată a învins…
Când nouă ursitoare
în horă s-au prins
de ziua hotărâtă
la vis l-au deprins,
lăsându-i în zori
alături de pat
o aşchie de lemn
purtând la un cap
un fulg de oţel.
Şi-a cioplit
cu astă unealtă
în timp, pe-ndelete,
isprăvi din viaţa sa
ori a altora,
trăitori pe Pământ
sau întrupaţi de aiurea.
În picuri aurii de mir
a zografisit cu migală
parabole spre neuitare,
legende despre dragi
plecaţi şi, în culoare,
viniete lămuritoare
pentru a lor înălţare
în rugi sfinte, gândite
de recunoscătorii
şi nebiruiţii urmaşi.
Când cugetării,
vorbei ori faptei
liber nu se da,
cu tocul potrivit
meşteşugit a croit
măşti exotice,
vii făţare
pentru ideea
care se gătea,
ascunsă de netoţi,
de mişei,
dar străvezie pentru
în cuget fraţii săi!
La o vreme,
platoşa durerii a topit,
ca panaceu primordial
în atriile inimii sale
de mag a ivit
pilule punitive
pentru bizarerii
şi necuviinţe,
pentru necuraj
şi slăbiciune-n fiinţe…
Pe zăpezile anilor
a însemnat întruna
cu miez de tăciuni
adevăr, nu minciuni,
nu urât, ci frumos,
să fie anilor duşi
un slăvit prinos.
Şi toate aceste
fapte, chipuri
cu peniţa lucrate,
cuvinte vii
din aprige timpuri,
speră să-i fie
în trecerea
spre mai departe,
egipţiene însoţitoare,
nu doar un joc
de scânteiate iluzii
în fum pieritoare…
ANGELA DINA 