An pe sfârşite… Frunză uscată, de ploaie bătută, cu geană de brumă e ultima foaie ce-n calendar mai atârnă.
Nebun, un gând mă tresaltă: din trupu-mi să-nalţ un Brad de Crăciun!
Din braţele mele în clipă răsar mulţime de crengi. Scutur din deget puzderii de ace-cuvinte, le trec prin aurul părului, le scald în albastrul sângelui… şi cetina verde îndată se-aşterne cuminte!
Un zvon celest mă-mbie la bază strămoşii s-aşez, drept ancore de chipuri-lumină…
În zona fragilă de la piept atârn prezentul. De culoare incertă, el aspru mă-ncearcă şi încă-mi dă roată parfum de tristeţe recentă.
Visând fericirea de mâine, isc pentru creştet ghirlande în tonuri aprinse de Steaua Polară, ce-n clipa naşterii lui Isus o rază-mi va da, să aflu prielnic liman, scăpat de-o furtună amară…
Minunea făcută, voios colindul răsună: SUNT BRAD DE CRĂCIUN ŞI CĂLĂUZA VOASTRĂ SPRE VERDEA SPERANŢĂ A UNUI AN MAI BUN!
ANGELA DINA 
Lasă un răspuns