Sport extrem

Încremenise tot dinspre bolta măreaţă către umilul pământ…
Ziua întreagă fulgurase cu ninsori. Cerul îngreunat părea să cadă peste munte. Din vârf de stei şi până hăt, în vale, pustiul întreg era parcă-nghiţit de apriga, deznădăjduita jale a nopţii prea curând sosite.
Pierdut pe munte, vreme rătăcind, aude lupii năvălind, urlând. Nu-i vede, dar îi ştie, sunt iuţi. Vai, Doamne, sunt atât de mulţi!
Ghiontiţi de foame ies din văgăuni şi înspre steiuri sar vuind. Habar n-au nici de omătu-n ace. Schelălăie lupii surii, uniţi de-o ţintă cu miros de viu.
Pluteşte prin brădet chemarea! Alfa zoreşte, e rost de carne! Mârâie-n jos iţind diamantii colţi ascuţiţi, curaţi de lungă-nfometare, clătiţi acum şi asmuţiţi de bala poftei! Haaaideţi! Veniiiiiţi!
Din spate, la un pas, îl urmează şase lupani. Prevestind moarte, haita calcă pădurea, străbate văile împovărate de nea, urcă pieptiş, coboară-n salturi vreun povârniş adânc. Iau urma şi-n ochii lor sticloşi, nimicitori ca nişte suliţi fosforescente, roşul din dâra ce-i asmute l-ar vrea să fie râu de sânge!
Măreţ în clipe ultime se scoală bătrânul cerb, proptit în trei copite. A patra, în aer săltată, e aproape inertă. Un şiroi de sânge şi de viaţă prin rana-i se strecoară! Dar nu cedează!
Lăstari îşi simte coarnele bătrâne! Cu ele va însuliţa măcar pe Alfa… Să-l ţină minte!
Aşa gândeşte bătrânul cerb, în lupta dinspre zori… În faţa haitei năvălinde stâncă e! Parează muşcături! Dă din copite! Înconjurat din toate părţile, nu vrea să piară până nu-l spintecă pe cel ce căpetenie le este flămânzilor cu gâtul ţeapăn.
Şi Pronia i-e sprijin! Hainul Mare-Negru în ceas de lăcomie se-avântă, nesocotind distanţa faţă de escortă în caz de greu şi-atacă dintr-o parte capul râvnit, adevărat trofeu… Doar palide zvâcniri de gând, căci este lovit în pântece de snopul coarnelor duşmane, lănci cu vârfuri înroşite-n foc de vremi…
Marele-Negru, cu blana vintrei despicată, nu poate să-l pedepsească pe făptaş. O fac ceilalţi. Îi prind piciorul rănit şi-ntâi din el se-nfruptă. Îl iau de altul, să-l doboare. Pe falnica-i spinare se-aburcă perechi de gheare. Şi greabănul cedează… Cerbul pică în genunchi… iar în urechi îi toarce-nfulecarea…
Durerea va să vină, apoi, sfârşitul…
Căzută lângă pradă, căpetenia lipsită de vlagă abia putu să lingă-ncet vreo două picături de sânge. Un somn vecin cu moartea îl cuceri de-ndată. Loialii săi prieteni însă întârziară salvarea-i, căci, flămânzi, lucrară mai întâi asupra cerbului hăituit…

Odată intrat în clădire, nu-ţi dai seama dacă este un hotel de lux ori chiar Centrul de fitness anunţat cu pompă de luminile fluorescente de-afară. Grădina bogată ce înconjoară edificiul e oază de întuneric răcoros ziua şi feerie de lumini foşnitoare pe timp de noapte.
Beneficiarul este preluat politicos din lobby, conform programării, de câte o hologramă-antrenor. După scanarea iniţială, se urmăreşte pas cu pas orarul de antrenament, fie de recuperare după transplanturi cu organe sau osatură artificiale, fie pentru întreţinerea parametrilor neurobiologici, fie doar pentru uciderea timpului liber al celor plini de bani.
Nostalgicii lucrează ceasuri bune pe aparate TRX şi pe biciclete indoor Tomahawk IC7, pe care nu le poţi trişa ori îşi antrenează musculatura utilizând aparatele kinetologice antigravitaţionale ori magnetice.
Cei care au rupt-o demult cu trecutul zâmbesc plini de superioritate când se îndreaptă spre sălile de sport extrem…
*
Reconfortaţi, cei patru prieteni revin la vestiar. Culoarul dinspre sălile de holo-sport, de un straniu argintiu, are pereţi de pe care leduri multicolore semnalizează minuscule ecrane afişând valorile semnelor vitale pentru fiecare dintre ei, captate dinspre aparatele purtate – un fel de timbre aplicate pe torace, sesizabile doar vizual, lipsite de greutate. Fără zăbavă şi-află tensiunea şi pulsul până să intre în cabina proprie.
Podeaua translucidă a coridorului le ghidează orientarea, în timp ce tavanul trimite aproape imperceptibili curenţi de umectare a aerului respirat. Acorduri relaxante acţionează din ambient.
Uşile cabinelor poartă ilustrarea câte unui tors bărbătesc în lumina ireală, spre care ochiul ţinteşte iscoditor. Oglinzile celorlalţi pereţi trimit reflecţia integrală a corpului, însemnând color zonele ce se cer lucrate într-o şedinţă viitoare…
*
Se simt bine, împrospătaţi. Reveniţi în holul vestiarului, vorbesc de-a valma, avântaţi, ca după orice mulţumitor antrenament.
-Grozav mă simt!
-Eu nu prea! Cam vlăguit…
-Păi, nu-i normal?! Cine a fost cu ideea povârnişului ăluia îngheţat?!
-Cine altul decât Chief?! Ştii că el are nişte reminiscenţe barbare…
-Vorbeşte mai încet, acu’ apare!
-N-am de ce să mă tem, chiar vreau să-i reproşez că n-a respectat…
-Ce?!
-Ştii bine, ori e team building, ori nu!
-Eşti prea pretenţios, spune mai bine că vrei s-ascunzi faptul că te cam împotmoleai în pietrişul nins, alunecos…
-Bine-bine, n-am sprint-ul tău… totuşi, n-ai văzut ce ne-aştepta?!
-Băieţi, ce …
Sub umbrela vocilor, paşii celor intraţi se estompaseră. În contradicţie cu absenţa zgomotelor, senzaţiile vizuale fuseseră acutizate de lumina vie, albă a spaţiului, dar mai ales de ce le percutase mintea observându-i pe ceilalţi trei, absenţi până acum…
Şi li se păru că îi loveşte trăznetul uitând de relaxarea dinainte. Bărbaţii vii se transformară în steiuri îngheţate, iar ochii, lasere adevărate, cercetau spectacolul… O dioramă lugubră îi împinse înaintea lor pe fraţii Helper purtând pe braţe chiar pe Chief!
-Oooo! emiseră la unison piepturile celor patru surprinşi dureros.
Helper-ii lăsară jos pe Chief, ex-Marele-Negru cu burta spintecată. Holo-reconversia nu se finalizase, aşa că pe marginile rănii sângele-nchegat se zimţuia în ţurţuri vişinii amestecaţi cu smocuri de păr negru ca smoala… Cineva încercă inutil să-i dibuiască vreun semn vital.
-Nimic!
-Oh!
-Da! Chiar aşa! S-a instalat deja rigor mortis!
-Ce-i de făcut?!…
Siliţi de spaţiul îngust, cei şase tovarăşi se aşezară emblematic pe lângă Chief: câte doi pe laturi, ceilalţi, la cap şi la picioare fiecare, cu inimile adevărate făclii de priveghi, ochii, semnale deznădăjduite de regret, capetele scurtcircuitate intermitent de reiterate gânduri nerostite: dacă Chief n-ar fi atacat singur cerbul şi i-ar fi aşteptat, dacă nu s-ar fi lăsat ei covârşiţi de pofta de carne crudă şi ar fi întrerupt programul la timp, dacă…