TIGRUL DE APĂ

Dinspre Tării, palpită ultime ceasuri nocturn-alburii.

Învechit, mă simt stingherit, căci din miezul de noapte o nălucă m-aşteaptă. E vremea pe ducă!

Sunt îmbrăcat cu deziluzii tumult… Mintea îmi scurtcircuitează… Cordul? Nebun îmi vibrează!

Nu mă recunosc nici eu, nici ai mei neprieteni mişei!

Că n-o fac eu, ar fi curabil… chestiune intimă… mai mult, mai puţin regretabil! Ca orice şi timpul e consumabil…

Dar sunt şicanat de felul în care sunt receptat! Numele, aproape uitat! Sunt interjecţional strigat! Ghionturi şi piedici primesc! Să fie ceva mai rău, nelumesc?!

Toţi, trecători alături de mine, cu invective au ripostat… An blestemat, încă nu ai plecat?! Nefasta-ţi menire ne-a subjugat!

Amorțit de așteptare-ndelungă, prind curaj, până la urmă!

În odaia oglinzilor, în măreţ decor, ca un fur mă strecor.

Miraze, pătrate unite, un joc de ape din cioburi combină! Mozaic mişcător în excentric flux de lumină… Încântător!

Pleoapele-mi moi de bătrân cu greu se ridică, un iris avid cată să prindă şi-n grabă spre minte chiar să trimită-n săgeată imaginea ce pare ivită!

O mătase violet-albăstrie în falduri tremură lângă un zid diamantin… Se mişcă sperioasă! Să ferească de mine ar vrea ce se-ntâmplă în noaptea adâncă?!

Într-un colț,  o himeră micuţă se mişcă pe podea încolo, încoace… În priviri mă înghimpă cu peri ascuţiţi… mii de ace!

Învelitoarea-i se crapă în foşnet spăimos ce-mi hârâie în auz şi de-acolo în cap… De sub ea, patru lăbuțe grabnic se-agită… Spre mine? Spre lume! un gând mă inundă…

Mă uit însetat să aflu ce este.

Între timp, picioarele-i se luptă să iasă… Oprelişti  răzbeşte!

În fine, se-arată, strivind un petec din învinsa pocladă!

Nici n-apuc să clipesc! Un căpşor dungat, în fir de mătase-mbrăcat, ca un mugur de floare răsare… Din apă de-oglinzi un tigru apare!

Îmi suflă-n timpan un zvon… şi-mi zic în surdină, privind la născuta felină:

Ca să vezi, n-ai să pieri! Renăscut, cu fibră în muşchi şi scântei în priviri, simbolul forţei vei fi, ca până mai ieri!

Înspre oglinzile mici iar privesc… vrând pentr-o ultimă oară să mă zăresc?!

Dar de acolo cu drag şi cu fală mă ţintuiesc priviri argintii în rafală! Îmi spun să mă duc, liniştit să mă culc… caci Anul Tigrului de Apă deja dansează-n văzduh…