Povață în trafic

-Sunt absolut  dezolat, mi se destăinuie deunăzi Babacul, leat cu mine, fost cantemirist, în prezent, pensionar şi amic de FB.

-Cum, cum?! tresar eu surprins de concordanţa stării noastre de spirit. De fapt, parţială, căci nu ştiu sursa deznădejdii sale.

Măcar prin cauzalitatea trăirii să ne personalizăm, îmi zic, dacă, în vremea din urmă, ne paşte nimicitoarea globalizare, indusă de unii şi cu impact teribil la oricare dintre românaşi, fie robi ai imitării, fie nepreocupaţi de altceva decât nevoile primare…

Babacul nu-i dă drumul spovedaniei… Pesemne că l-a inhibat pauza impusă de mine, gândesc şi mă holbez stârnitor către bietul om, adică, să-şi ducă mai departe declaraţia de supărare, nu?!

-Te rog să nu mai insulți oamenii pe drum! Ia-ți permis auto, urcă la volan și înjură în trafic, ca toată lumea! strigă prietenul către mine, uluindu-mă şi prin conţinutul mesajului, şi prin tonalitate.

După nişte clipe de-ncurcătură, îndrăznii să-i cer lămuriri:

-Ce vrei să zici?! Sper că nu mi te adresezi mie, aşa-i? Şi mă oprii cu gândul că Babacul, de, amicul meu  senior, a dat-o în mintea copiilor cu judecata…

-No, no, no! Nici vorbă! Ţi-am reprodus îndemnul unui şofer neîndemânatic! Având viteză şi nestăpânind volanul, s-a oprit abia la jumătatea zebrei, gata, gata să-l aplatizeze pe un pieton.

Scăpând cu viaţă, fericitul trecător i-a servit cu gura până la urechi amărâtului de conducător auto nişte vocabule de expediere către anumite direcţii, absolut de nepomenit nici per oris, nici  altfel.

-Aha! dau semn că-s atent la poveste, dar ce-i cu povaţa de a-şi lua permis?!

-Oprit fiind, potenţialul infractor, plin de furie, i-ar fi zis  cele mai sus pomenite, plus încă vreo două scârbavnice injurii şi el aşa ca de la egal la egal… c-altfel nu-şi permitea!

Înfuriatul trecuse, circulaţia, reluată… mă dădăceşte Babacul supradidactic şi cu mult calm…

Nesatisfăcut de intriga discuţiei noastre, îmi dau ochii peste cap, ca un descoperitor al unor adevăruri incontestabile şi-adaug:

-Bine că nu s-a petrect nici o luptă corp la corp!

Apoi rânjesc intrigându-l pe amic mărturisind c-am fost martor la o ciomăgeală între doi, care şofau maşini giorno  într-o zi cu ploaie abundentă şi care fuseseră îmbrăcaţi amândoi în alb când începuse confruntarea. -Ei, nu zău?! Şi ce culori arborau la final?! se amuză amicul, luând o pauză şi aprinzându-şi o ţigaretă…