De pe video, în sala de judecată, chinul celor trei dispăruţi din spitalul-azil oripilau privitorul, nu alta!
Un tânăr imobilizat c-un gât ca de girafă, legat zdravăn de pat… îşi înfigea întruna dinţii colţoşi în umerii umpluţi de sânge închegat.
Altul, adevărat quqasimodo uscăţiv, înşurubat în mijlocul încăperii, debita necontenit c-o voce gâjâită plăsmuiri sonore, de neînţeles…
Un al treilea, adevărat poloboc de cărnuri si haine, pătimea cocoţându-se neincetat pe paturi, pe mese, de unde-şi dădea drumul, visându-se, pesemne, vreo înaripată…
*
Zadarnic se-ndârjise procurorul s-o incrimineze pe micuța bătrână!
Fluturase ideea că era cert vinovată prin permanenţa ei în azil… acolo, doar ea curăţă, spală, aduce şi strânge masa!
Şi, unde mai pui, îngrozeşte şi prin apariţia ei: măruntă, cu faţa scofâlcită dizgraţios, părul suriu, prins intr-un fileu cernit, îmbrăcată într-un halat de molton vişiniu, perforat din pricina dezinfectantelor folosite, târșâind încolo şi-ncoace nişte pantofi scâlciaţi…
Nici căutările detectivilor, nici imaginile de pe camera-video nu justificau, însă, acuzarea.
În conscinţă, judecătorul dispuse, pe loc, eliberarea!
Privindu-i faţa, îţi părea mascată de un vechi pergament gata-gata să se spulbere în vânt.
Numai ochii stârneau! Aţintiţi asupra cuiva, violetul straniu al irişilor îl împresura, tăindu-i acestuia respiraţia pentru clipe bune…
Efectul dispărea rapid când îşi pleca din nou privirea, iar omul uita instantaneu senzaţia nepământeană avută…
*
Exonerată, biata femeie răsuflă uşurată pentru prima dată după zile de coşmar… Părăsi tribunalul resemnată păşind mărunt.
Ajunsă la spitalul-azil, se îndreptă spre subsolul clădirii.
Dincolo de-o uşă metalică, un hol deschidea accesul către o încăpere întunecoasă, sărăcăcioasă, răvăşită la percheziţia dinainte…
Făcu ceea ce obişnuia totdeauna când se întorcea acasă.
Intră, se spălă pe mâini şi pe faţă cu apă de flori din cana de porţelan de pe lavoarul din lemn de tec, discordant cu restul mobilierului, schimbându-şi pe loc înfăţişarea.
Aprinse o lumânare şi lăuntrul fu infuzat de-un mix tulburător de scorţişoară şi mosc.
Un tumul de-oglinjoare de pe-o măsuţă amplifică flama într-o explozie solară miniaturală, stârnind clinchet de clopoţei şi zumzete de gâze încălzind locul…
Deschise larg dulapul scorojit, a cărui încuietoare spartă la percheziţie, căzu zgomotos, animând pavimentul translucid.
Se iţiră de pe cele trei rafturi înguste adăpostiţii ei: un ghiveci sângeriu c-o muşcată încărcată de flori; un cap miniatural, de pe care ochii, nasul, gura şi urechile se-ascunseseră în ţeasta acoperită de-o piele pergamentoasă; o pereche de andrele gălbii…
Obiectele nu spuseseră nimic despre vreo crimă… Femeia le mângâie pe rând, însufleţindu-le.
Ţeasta prinse culoarea vieţii dezvelindu-şi ascunsele într-o expresie vivantă…
Muşcata îşi născu aripi şi se-apucă să zboare în zvâcnete scurte ca de pasăre colibri…
Cele două andrele argintii se-apucară să tricoteze minuscule scame aducând a litere şi alte semne, unele cu sens lumesc, altele, fără…
Ocrotitoarea prinse a dănţui fericită că-i salvase pe cei trei azilanţi din coşmarul Universului omenesc, găzduindu-i aici, la hotarul dintre două lumi, de ea, Pisica-cea-Violetă, păstrătoarea miezurilor-de-stele.
Şi, pe loc, unduindu-şi coada mătăsoasă, mai baletă ceva timp mulţumită…
ANGELA DINA 
Lasă un răspuns