O națiune de bătăuși?!

-Extra! Am realizat un  lucru!

Ştiaţi că noi, românii, suntem înregimentaţi într-o naţiune de… bătăuşi?! ne interoghează Babacul deunăzi, de parc-ar fi fost în posesia unei epocale descoperiri.

Era miercuri, zi de-o vodcă şi veniserăm câteşitrei însetaţi rău la Manuc, chipurile, pe urmele unor vestigii seculare istorice… Cel puţin, aşa îi dăduse de-nţeles consoartei sale chiar el, că Sandu şi cu mine le-avem plecate… demult şi departe…

-Mă bate gândul c-ai dormit invers astă-noapte, prietene?! se intrigă Sandu.

Am bătut drumul pân-aci ca să te dai tu… mare?! şi sorbi din pahar, încrezător că licoarea-l va ostoi.

-Dacă nu-ţi convine, îţi sugerez să te ridici şi… cale bătută, omule! se-arată iritat Babacul, îndeobşte greu de dovedit, într-atât de larg la suflet şi la minte este.

Sau mai bine, dă pe la mine pe-acasă, bate la poartă şi-ntreab-o pe Margareta mea dacă mai vrea să bată covoarele azi, când zăpada e bătătorită şi le poate reîmprospăta şi culoarea cu niţel omăt?!

-Aha, mă dau eu perspicace! Te resimţi sensibilizat că te-a bătut la cap biata, iar tu… găsişi rapid suplinitorul?!

-De când te dai vorbăreţ, măi Remo?! mi se adresă pe-un ton fals domolit, în fapt, ironizând că un mutulan ca mine îl combate.

-Dar bătut în cap mă cred unii, oftă Sandu intrând în jocul Babacului.   

Ce speculativ eşti, bată-te norocul să te bată?! Ce-ţi spuseşi tu? Dacă tot bate vântul binişor, să-l mân la treabă pe bătutul ăsta de soartă, nu?!

În vremea hârâielii ăsteia, eu dădusem de fundul paharului şi o căldură mângâioasă îmi dădea ocol trupului, făcându-mă vorbăreţ cum, de fapt, nu eram, dar tare-aş fi vrut să fiu!

-Să mai luăm un rând, nu?! le propusei amicilor. Să nu ne mai batem capul căutând motiv de supărare în asemenea zi!

-Aşa, aşa, tresări lăcomos Babacul, dând şi el de duşcă tăria. Doar vechi tovarăşi suntem şi gata să batem palma! continuă a bate fierul cât e cald.

Se săltă de la masă, căutându-l pe ospătar.

După ceva şopoteli, reveni înveselit nevoie mare. Se aşeză răzemându-şi coatele pe masă, aşteptând încrezător.

Atitudinea colegului nu-l mulţumi pe Sandu.

–Bate la ochi cineva de la masa noastră, aşa-i? mi se adresă exclusiv mie insul, deşi apropou-l privea pe Babacul.

Atins la fix, vizatul ieşi din angoasa gata, gata să mai soarbă vreo picătură… Paharul fiind gol, primi un bobârnac uşor făcându-l să scoată un clinchet plăcut auzului.

Efectul sonor ne uni spiritele şi, pe clipă, băturăm din palme ca nişte pici de grădiniță.

Taman atunci o picoliţă, numai tocuri şi picioare, ne depuse  la mijlocul mesei un platou cu gustări făcându-ne să pungim gurile de teamă ca salivarea să nu ne facă de râs.

-Decât să bați câmpii, mai bine acţionezi, nu?! bătu șaua să priceapă iapa Babacul, pesemne autopersiflându-se pentru iniţiativa de-a se declara în numele românilor cine ştie ce bătăuş.

Ia să nu vă mai bat eu la cap! declară spășit sincer, pare-se, în timp ce-şi privea insistent smartphonul, depus  în dreapta sa de când se aşezase.

Apăru şi ospătarul-şef c-un aer prietenos, dăruindu-ne din partea casei o fiolă de vodcă Stalinskaya, pentru perseverenţa noastră de a-i vizita de-a lungul deceniilor.

-Aflați, totuşi, că n-aveam de gând să bat apa-n piuă ca să vă dovedesc că la gurile alor noştri se bat diversele înţelesuri ale vorbei bătaie!

V-am provocat, inducându-vă ideea anunţată de mine şi voi, ca sub hipnoză, aţi reacţionat supuşi!

Cu această specificare încheiată, făcându-şi semnul fermoarului în faţa gurii şi zâmbind mucalit, acționă mobilul ca s-ascultăm ceea ce ticălosul înregistrase.

Am audiat redarea conversaţiei noastre înveselindu-ne grozav şi căutându-ne paharele pentr-un toast.

-Să ridicăm paharele pentru abundența și varietatea lexicală a limbii noastre…! încheie oarecum ceremonios Babacul.