-Nu mă mir de ce-mi zici, grăieşte Valeria Bărbat, luând seama la cât eram de încotoşmănat şi la habitaclul meu, primitor precum un iglu pentru cineva sumar înveşmântat…
E prietena mea de-o viaţă şi medic generalist cunoscut şi recunoscut în Capitală, extrem de agreată în anturajul meu.
Telefonul ei e numărul SOS! între contactele mele.
A fost apelată de vecinul meu, Roman, când m-a descoperit interpretându-l pe Gerilă la şase dimineaţa! Știindu-mă bolnav, el trecuse pe la mine să mă vadă.
Biata, speriată, a venit urgent, dornică să mă salveze.
Pe moment, mă ruşinez de lipsa-mi de participare… neştiind să-i relatez repejor vreun indiciu folositor…
-Și eu sunt stupefiat! mărturisesc simţindu-mă vinovat, de parcă recunoaşterea m-ar exonera.
-Simptomatica ta se cheamă hipotermie, mă lămureşte ţocănind prepuielnic din buze… minute în şir.
Suntem în Săptămâna Luminată şi-mi vine un gând zgubiliticos…
Cu restricţiile religioase din zilele astea, poate nu s-ar cuveni să lucreze?! mă refer la Valeria şi, pe loc, eliberez un râs sacadat, care-mi solicită in extemis cordul, şi-aşa derutat de zgâlţâielile trupeşti, de zile-n şir fiind răcit bocnă.
Trec rapiduleţ într-o stare de slăbiciune anturată de greaţă şi tinitus…
*
-Ai leşinat! mă lămureşte Valeria pe ton cald, privindu-mă de sus, căci eu sunt lungit pe covor unde, pesemne, m-aruncase dispariţia uzului raţiunii…
Se vede că pierderile de căldură ale organismului au depăşit capacitatea de procesare calorică, conduce lămuririle…
Apoi, o trece pe sotto voce: primăvară călduroasă… nici o imersiune în lichid rece… nici anturajul vreunui ambient polar… nici vestimentaţie sumară…
Doar caloriferul rece sa fi condus la pierderea stării de conştientă şi a mobilităţii?
*
-Hei, hei! Ia trezeste-te! aud îndemnul Valeriei.
-Cum?! Ce zici?! reacţionez, acum, exagerat de participativ, vrând s-aflu cum de-am revenit la realitate, încercând să mă desfac din balotul de pături în care ajunsesem în vremea leşinului.
Doctoriţa mă lămureşte scurt:
-Hipotermia încetineşte toate funcţiile fiziologice, sistemul cardiovascular şi respirator… diminuează concentrarea nervoasă… scade acuitatea mintală, timpul de reacţie neuromusculară şi rata metabolismului…
Asta ţi s-a întâmplat…
Termoreglarea corpului încetează sub 30 °C, află, iar organismul trebuie să beneficieze de o sursă externă de căldură pentru a se reîncălzi şi activa…
Eşti sub incidenţa hi-po-ter-mi-ei! reia tărişor, şi pentru că mă bănuieşte asurzit de leşin, şi ca recunoaştere a competenţelor sale… gândesc eu şi iar mă-nveselesc!
Şi cum să fiu altfel, când observ lângă fotoliul în care stau o… aerotermă?!
-Dar dumneaei?! mă reped… Eu nu posed aparate de consum excesiv a energiei electrice… declar stânjenit, că sunt aşa de răpciugos materialiceşte de când cu… criza generalizată.
Salvatoarea mea zâmbeşte viclean şi-mi răspunde apăsat:
–Ți-a trimis-o Primăreţul Capitalei!
Am apelat numărul de urgenţă al Primăriei < SOS! SENIORII! >, cerând sprijin pentru cazul tău…
Şi s-au executat imediat: aerotermă, pături, ceva costume de casă, două halate, ciorapi groşi, papuci îmblăniţi, căciulite, fulare, mănuşi, o buiotă şi chiar o pernă pentru apă caldă! Află! Sunt aici toate!
Privesc perplex la Valeria, apoi prin preajmă.
Zăresc pe masa ovală minunăţii de cutii, pacheţele frumos şi chemător colorate, citrice…
Mă zgâiesc precum viţelul înaintea porţii noi şi-ntreb nonverbal:
-….?! zic sprâncenele mele stufoase şi ochii holbaţi, neluându-mi privirea de la colcovanul de tezaur alimentar, remis unui primitor de pensie… delicată, simţitoare şi aproape lipsită de importanţă materială…
-Acolo-s surse de proteine ca să rezişti… la frig, adică ceaiuri, îndulcitoare din plante, supe, lactate concentrate, produse din carne…
-Din mijlocul mesei ne face cu ochiul şi o cană filtrantă de apă Laica! Aşa-i?! mai mult strig decât semnalez!
Sunt pentru mine?! vreau confirmarea înavuţirii, dar…
*
Afară e lumină. Încep o nouă zi?! Mulţumesc, Doamne!
Mobilul sălbaticilor de la etajul de sus urlă a jale în multiple rafale. Insistă să-i răpească paturilor, dar în zadar!
Mă străduiesc să-i tolerez încă o zi şi mă ridic din aşternut.
Dau perdeaua într-o parte… Văd şi soarele luând seama sfios la geamul meu. Parcă m-ar îmbia să-l deschid!
Mă-ncăpăţânez să n-o fac… Poate mai încolo, gândesc… către prânzul cel mare…
M-aşez pe marginea patului alături cu stiva lucrurilor de zi…
Cât priveşte spălatul, brrr, lasă-l încolo!
Dar întâi să lepăd hanţele de noapte, nu?! fabulez, apucat de-o ură nefirească pentru zodia de apă căreia îi sunt atribuit.
Încep să-nlătur cu mare precauţie bulendrele ce m-au înfăşurat astă-noapte, de teamă să nu mă usture dezlipirea…
Cu ochii închişi de temere, esfoliez întâi stratul de dinafară, adică halatul de prosop groscior… Deja mă ia cu fiori!
După ce mi-am făcut mâna, mă reped şi smulg rapid sveterul de lână, bluza de pijama, fularul flauşat şi cămaşa de corp…
Mă descotorosesc şi de pantalonii de pijama, precum şi de cei doi de trening, dintre care, unul, de fâş care-mi ţine aburul corpului…
Sunt în vrie, ce mai?! Dau fuguţa la baie! Curge o apă ca gheaţa!
Ridic disperat ochii-n tavan, gândind că, totuşi, e aprilie… şi anunţate 20 de grade?!
Mă redresez amintindu-mi că încălzirea, intermitentă şi anemică-n sezonul rece, a fost tăiată de-o lună…
Mă-nvârtoşec zicându-mi să n-am grijă! Şi ieri a fost la fel şi… n-am dat ortul…
Ca şi când m-aş găsi la spălătorul pentru apţi-serviciu militar, dau drumul cascadei frisonante şi mă ung cu lichidul izbăvitor de orice temeri pe chip, grumaz, umeri, braţe…
Mă tamponez c-un prosop confundându-l c-un articol sanitar de calmare a nevricalelor în care m-au vârât polarii stropi lăsaţi de ţuţuroi…
Revin în dormitor să-mi preiau schimbul de zi, în fapt, un tumul de obiecte textile, neatractive şi ele, iar, în ceasul dimineţii, reci, reci, fiindc-au preluat aceasta aroganţă de la temperatura camerei.
Îmi fac inimă chemând pe nume maieul, şemizeta de diftină, vesta de mohair… halatul de molton…
Tremur precum aspicul… Dinţii se contaminează şi ei… de m-apucă bâţul!
Mi-e frig, dar mi-e greu cu atâtea pe mine… trimit Edilul General ad matrem suam… şi, azvârlind pe spinare jambirbocul tatălui meu defunct, înfericit că n-am dat la ghenă minunăţie de loden, păşesc pe patinoarul de gresie înspre bucătărie să-mi fac ceaiurile zilei ăsteia vernale… Vernală, pe naiba?! mă autodenigrez pentru că nu deţin proprietatea exactă a termenilor şi mă trezesc tânjind: Ce bine mai era în visul de azi-noapte?! Aveam de toate… chiar… şi-aerotermă!
ANGELA DINA 
Lasă un răspuns