Vine Bebelu’ Simonei cu tată-său pe la bunici.
Îi îndrăgeşte grozav… Ei, la fel! Chiar dacă poposeşte neanunţat, ei sunt pregătiţi, mereu cu surprize pentru picinog…
Nici nepotul nu se lasă mai prejos! Nu, nu! Şi asta funcţionează fiindcă ghemotocul e tare isteţ!
Ştie multe, fie de la grădi, fie de la ceilalţi copii, dar tot mai multe din ce i se citeşte de-ai casei. Nu trece o seară să nu pretindă o lectură!
Acum are cinci ani, dar foloseşte aceeaşi rugăminte zisă de mult, când abia gângăvea,<Tătuţule, mai pune un pobete cu capa!>.
Nu importă cine-i de serviciu la ceasul de lectură, el repetă la fel, căci, de când a mai crescut, această rugăminte a cam devenit o formulă magică, bunăoară ca <Sesam, deschide-te!> aflată mai de curând…
Nici nu termină de rostit incantaţia, că o cărticică de poveşti, preferată de Sorin, strigat şi azi, Bebelu’, îşi deschide foile… şi minutele înfăptuiesc înfericirea ascultătorului.
*
Astăzi, omuleţul îi năuceşte grozav pe bunici!
-Auziţi la mine, bunilor?! Am aflat-o la grădi! Ne-a citit-o Doamna Sofi de pe mobil! se repede Bebelu’ cu oferta, luându-le seama, pe rând, celor doi, aşezaţi în faţa lui, spre ascultare şi… schimb de poveşti.
-Tu dă-i drumul, căci suntem aici! îl domoleşte bunica sorbindu-l din ochi, în vreme ce Bunu’ îşi trece arătătoarele pe sub lentilele ochelarilor… s-alunge bobiţele căzute de câtă fericire trăieşte în astfel de momente alături de nepot.
Bebelu’ nu-ncepe decât după ce bunelul a încheiat demersul curăţării lentilelor şi obrajilor, oftând nu se ştie de ce… poate din acelaşi motiv cu plângăciosul său iubit.
-Am o rugăminte! se linguşeşte tacticos dumnealui, vrând să fie urmărit şi bine înţels.
-De-acord! aprobă, în fine, bunicul, acomodat cu atmosfera.
Şi unde nu-i dă drumul copilul în clar, cu accent frazeologic potrivit istorioarei:
,,Patru picioare intră în bucătărie, unde nu prea e lăsat…
Şmechereşte, fură un picior de la două picioare.
Două picioare ridică trei picioare şi îl aruncă după cinci picioare.
Cinci picioare aruncă un picior şi se ascunde sub patru picioare, unde găseşte şi nu roade nici un picior.”
-Ce s-a petrecut aici? se interesează cel mic, ţintuindu-şi, pe rând, bunicii rămaşi uluiţi…
Ei?! bagă mai pe scurt întrebarea Bebelu’.
După minute de aşteptare, se ridică iute de pe scaun şi-l îndeamnă pe tăticu-său:
-Știi, zic, să-i lăsăm să se gândească în linişte! Tu ascultă la mine şi notează ghicitoarea pe-o hârtie, vrei?!
Apoi, arătându-se îngăduitor, le propuune:
-Ȋmi daţi ce răspuns vreţi la telefon diseară până la ora nouă?! După, sunt ocupat cu <Mai pune un pobete cu capa!>.
Rămâneţi aici, nu folosiţi nici cărţi, nici telemobile, nici ajutor de la prieteni! Singuri, singurei îmi daţi răspunsul!
*
Nota mea!
Ce trebuia răspuns?!
<O pisică (patru picioare) intră în cameră şi fură un copan de pasăre (un picior) de la un om (două picioare).
Omul ridică un scăunel cu trei picioare (trei picioare) şi îl aruncă după pisica ce duce copanul în bot(cinci picioare).
Pisica lasă copanul şi se ascunde sub masă (patru picioare), unde îşi curăţă boticul>.
ANGELA DINA 
Lasă un răspuns