Inovații gastronomice pentru pauperi

-Salutare amice! mă surprinde o voce ascuţită, care mă derutează, nepricepând cine să fie persoana apelantă?! Un bărbat?! O cucoană?!

Nu reacţionez, cum s-ar cădea, aşteptând să fiu încredinţat al cui e glasul.

-Bine, omule, aşa să ţi se fi sfarogit auzul?! Să nu-ţi mai recunoşti camarazii?! Taman acum, în prag de agapa promoţiei ’62 a Cantemirului?

Şi deodată îmi simt smucit umărul, mai, mai să-mi pierd şi uzul raţiunii pe lângă echilibrul corporal…!

-Salut, salut! şi dau să-mi continui drumul, dar îl recunoc! E  Papagalul, care îmi pune piedică precum un pici ştrengar.

-Ei, vezi c-am ac de cojocul tău, urâciosule?! Şi nelăsând loc unei reacţii, mă iscodeşte verbal şi nonverbal… că, adică, ce mai calea, valea?!

-Nu eram atent la trecători… mă focusez pe hobby-urile mele… bunăoară acuşica lucrăm… îi răspund promt şi destul de ursuz… oricum, demn ca un domn ce mă aflu.

-Te ocupi de savantlâcuri şi stradal?! N-o faci şi tu acasă… la vreun birou?! tresare a uimire insul…

Simt că mi se urcă sângele-n cap şi-i răspund aiurea, să mă răzbun:

-Da! Lucrăm la replicile mele spontane, în caz că unii ori alţii m-ar inoportuna  cu prezenţa… cu iscodeala, în fine, cu…

Nu-mi dă voie să-nchei, tăindu-mi macaroana c-o replică fără legătură:

-Ascultă! Ca pensionari de mijloc ce suntem nu trebuie să ne ţăcănim, că, de, nu mai putem de bine… întindem de bani de la o lună la alta cu speranţa că mai apucam să mai luăm şi pensia viitoare! Nu crezi?

Coborât din cerurile-nalte pe unde mă purtau muzele creaţiei literare, sper că n-aţi uitat că semnez şi-acum scrieri de luat în seamă, mă postez în drum precum un bulumac de poartă, îmi cer scuze, invitându-l:

-Hai de intră pe uşa concentrării mele profunde, dar pe scurt, c-am de dus la Redacţie un script… trebuie s-apară poimâine, adică sâmbătă, să ştii!

Ce-am aflat de la colegul Papagalul m-a lăsat paf pe clipă!

-Am fost ieri cu Dana, soră-mea la… shopping. E cam şontoroagă, merge-n baston şi m-a rugat s-o însoţesc… Ştii că e singură şi ea, ca şi mine… Dar cu mintea e ca noi, judecată, înţeleaptă şi… glumeaţă foc! Chestia e că face casă bună cu… sărăcia, ca fostă soră medicală o viaţă, într-un Dispensar şcolar.

-Deci nu te-a inoportunat apelul, nu?! mă fac a empatizez cu fraţii.

-Nu, defel! Am mers la Obor cu Matiz-ul meu… E încă în formă! Nici n-am simţit când am ajuns… că mi-a făcut capul călindar… conştientizând in extremis că posedă cardul pe care blestemaţii ăştia de guvernanţi i-au încărcat ajutorul de 250 lei pentru alimente.

 -De ce zici asta?! Ca să-l citesc pe Marele Taciturn, e în posesia sumei, n-o datorează, nu?! mă grăbesc  a-l domoli, părându-mi-se că dă pe-afară de-o indignare şi-o revoltă încercate de clasa seniorilor…

-Se vede c-asculți Ştirile, dar n-ai dat de mizeria realităţii, m-acuză fratele sorei sărace.

-Nu mă eticheta! Sunt înfipt în viaţa pe care o ducem, siliţi de nătărăii ce s-au născut în braţele împodobiţilor cu secera şi ciocanul, dar cu economii bancare, saltimbancii care se dau ocrotitorii populaţiei, căci de neam nu-i mai interesează, amatori de dictata şi scârbavnica globalizare…

-Cred că te-ai ambalat, dar ce vei face când vei auzi ce poate cumpăra cineva ca soră-mea de la market…?

Îţi recit câteva din produsele oferite  posesorilor acestor vouchere sociale?!  tatonează terenul Papagalul.

Şi-ncepe:

Pentru-o ciorbă stau în raftul sofisticat uroaie de fasole, linte şi mazăre … boabe de poumb pentru terci… spărtură de orez…

Ai în gând şi-un fel de bază?! Fie! Înfige-te la pungi vidate cu buză de vacă marinată… ochi prefierți de porc şi vacă… mix cu vârfuri de aripă – pui, rață, bibilică… rărunchi de pui pane… târtiţe de porumbel voiajor în mujdei… Şi nu le-am reţinut pe toate!

Pofteşti o zeamă înăcrită cu borş?! Nici o problemă! Ai, la discreţie, copite de oaie… gheare asortate de pasăre… ori mix cu tendoane de vacă…

Ar fi bine să te încorporezi vegetarienilor, deoarece cărneturile amintite ustură voucherul cu preţurile, ce mai, îl perforează, te lasă mofluz de la prima târguială… completează amicul înşiruirea amăgitoarelor oportunităţi, ca să nu omiţi sfatul că la pomul lăudat să nu mergi cu sacul!

-Ei, la vârsta noastră, cam toţi preferăm legumele, nu?! îmi sprijin eu cantemiristul înfuriat, dorind să-i ameliorez jărăgaiul ce-i mocneşte în suflet, la gândul bătrâneţii amărâte a milioanelor de pensionari, foştii angajaţii permanent la locurile de muncă, plătitorii către stat ai contribuţiei pentru pensie ș.a.m. d.

Papagalul aude, n-aude, dar dezvoltă…

 -Vegetarieni zici?! Dar cu ce? Cu cipsuri din coji de cartofi deshidratate şi codiţe uscate de ceapă verde ori din cotoare de varză albă şi roşie?!

Sau ai prefera o ciorbiţă din frunze de păpădie sau știr?! Ori te-ar tenta un consomé din rămurele de conopidă?!

Nu-mi vine să cred! Parcă visez. Mă holbez la fostul meu coleg precum un tâmp încolţit şi laş. Tac şi tac…

Într-un sfârşit, prind curaj şi-l descos:

-Nu care cumva glumeşti?! Suntem în prag de anorexie mintală şi cercetătorii lui peste prăjit vor să ne dreagă cu-așa trufandale?!

-Nu, nicidecum! Bicisnicii asta cred c-ar merita bătrânetul să-ngurgiteze! Altfel n-ar oferi punguţe de-un sfert de kilogram de uroaie de soia, linte şi mazăre… pentru mâncărică, boabe semimăcinate de porumb pentru terci… spărtură de orez pentru pilaful tradiţional…

Ascultând peroraţia Papagalului, sunt întâi năucit. Apoi trăiesc o revelație… zic adio scrierilor sofisticate… îmbrac haina răpciugoasă a protestatarului fără vârstă, care va sprijini prin verbul său cetăţenesc resurecţia socială ce va izbucni cât de curând! Dixit!

Dar alter-ego-ul meu intervine:

–Ce-ţi veni? tentativa-ţi s-ar circumscrie unei ziceri asiatice <Să ţinteşti un bolovan c-un ou!> Şi-ncepu să râdă asurzitor…