Colecționarul

-Să vedeţi, dragelor, ce SMS am primit deunăzi pe smartphone de la un cunoscut! se dedică zâmbind şăgalnic Tina amicelor sale de joi, ridicându-şi telefonul întâi înspre stern, apoi fulgerător alipit zonei inimii.  

-Și fără farafastâcuri gestuale nu poţi?! se intrigă Horina destul de îngăduitoare, c-un zâmbet rotund, căci are o guriţă mică de-ai zice că nici să răsufle nu poate, darămite să strige apăsat la bărbatu-său, după cum se plângea cândva în glumă bietul ei răposat.  

-Ce ritual ne sugerezi, împătimito?! Parcă n-am şti că ţi-ai pasat alter-ego-ul în telefonul tău minune?! punctă doct observaţia voit mustrătoare Lacrima.

Contrar numelui, e mereu vesel-acidă cum îi stă bine unui copil rezultat dintr-un evreu şi o craioveancă.  

Neresimţindu-se de pe urma replicilor primite, Tina, posesoarea unei consecvenţe încăpăţânate de Berbec, zodie pe care o sugera prin tot, îşi începu dezvăluirea.  

Era convinsă că-şi va surprinde ca totdeauna prietenele de joi!

Le primea în exclusivitate în a patra zi a săptămânii, pentru ea totdeauna fastă, încredinţată că din binele său trebuie să se împărtăşească şi cei dragi.  

Restul săptămânii îl petrecea mai totdeauna cu sine, împletind meşteşugul vorbelor scrise cu navigatul pe Internet…

Uneori îşi râdea în barbă de apetenţa ei pentru mediul online. Sunt greu bătrânii de pornit, dar, de-i porneşti, sunt greu de-oprit! se persifla.  

Şi, survolând rapid gândurile astea, începu:  

-E trăznet mesajul!  

Dar n-avu tihnă să expliciteze, c-amicele se şi exprimară contrariate la unison:  

-Zău?! mustăci Lacrima.

-Nu cred! se-ncăpățână anticipat Horina.

Tina dădu afirmativ din cap ca bulgarii şi oltenii, băţâind într-o parte şi-n alta, gata să le năucească pe fete! Doar aşa putea miza pe atenţia lor aproape de 99,9% şi-ncepu citirea SMS-ului.

-Ascultaţi aşadar…  

Doamna Tina, sunt Cutărescu! Îndrăznesc să vă deranjez peste decenii, căci mă muncesc de ceva timp să găsesc leac împotriva morţii…

Într-o zi, mi s-a năzărit o idee salvatoare şi-am început să colecţionez ornice!  

-Ce-are zgura cu prefectura? sări ca şi arsă Lacrima, întrerupând lectura mesajului şi eufemizând vorba trivială de circulaţie largă, în caz că eşti contrariat de colocutor.  

-Are, n-are, s-o lăsăm să peroreze! îşi moţă buzele Horina, fire blajină şi cu religia la zi, după cum spunea cineva din anturaj când voia s-o amendeze pentru calmul acesteia faţă de ceilalţi.  

–Numai că nici un ceas dintre cele achiziţionate nu funcţionează mai mult de o zi…  continuă lectura Tina.

-Cum?! se contrarie Horina.  

-Ce spui?! se minună Lacrima, periindu-şi cu palmele braţele de scame imaginare şi fixând cu tăciunii ochilor tavanul, mai, mai să-i dea foc.  

-Aşa scrie-n mesaj! Ce-s eu de vină?! Treaba voastră de-i tăgăduiţi veridicitatea!  Continui…

În consecinţă, vă rog cu respect să-mi vindeţi toate ceasurile pe care le-aveţi.

Transmiteţi dorinţa mea şi cercului dumneavoastră de prieteni! 

-Pentru ce?! se irită de astă dată Horina nedotată c-o percepţie imaginativă, simţindu-se frustrată de ilogicul situaţiei.  

-Spera ceva, nu?! întrebă retoric Lacrima.  

-Exact! încuviinţă Tina desluşind mai departe şarada servită fetelor prin ultima frază a SMS-ului primit.

Doar având un ceas nou pot să-mi prelungesc zilele, adăugând un alt mâine vieţii mele…