Imaginarium

În mileniul al… Şirul e, totuşi, prea lung…

Preluat dintr-o bancă de fetuşi, embrionul  dezvoltat  in-vitro crescuse rapid în supa fetală.

Evoluat, i se inserase audio vocabula-cheie. Scos în afară, fusese ocrotit temporal de o mantie holografică în care se dispersase mesajul cu destinul voit.

Timpul se scurge nemilos…

Eforturi zadarnice! Părinţi dezamăgiţi, spulberate vise! Forma rezultată le-a infirmat speranţa!

Cu destin etichetat apriori prin cuvântul Imaginarium, Secondo e departe de supranumele ce-i fusese gândit!

Nici un semn că băiatul ar fi vreun geniu stăpânit de o forţă cotropitoare a imaginaţiei!

Nici o şansă ca el să orânduiască în alt fel lumea cu vreo teorie ştiinţifică ori să o recreeze prin artă cu ochii minţii sale strălucite…

Secondo nu e nicicum revanşa pentru eşecul cu Primo! Cât despre Primo… un simplu trup nerespondent, comunicând doar din priviri, captiv în lumea sa.

Cuvântul-cheie ales tutore al procesului de dezvoltare embrionară iscase, în fapt, o sinistră farsă. Tranquilium se dovedise de rău augur.

Primo, paralizat, surd şi mut, era întruchiparea ironică a vorbei alese de părinţi să-i călăuzească destinul.

*

-Se impune reiterat demersul! rosteşte deodată Tatăl, observând-o pe Mamă, al cărei chip trist infuza un apăsător violet spaţiului, împingându-l cu celeritate spre beznă.

-Ai reconsiderat cumva etapele diligenţelor? Ai reevaluat şansa de reuşită? se interesează cu precauţie nedisimulată Ea.

-Cum altfel?! În mare, procesul va fi repetitiv. Doar alt cuvânt… În plus, un grad superior de concentrare! În rest, plasamentul va fi acelaşi, să ştii!

-Concentrare?! reluă Mama insuficient convinsă. Va fi o reuşită?! cântă incertă întrebarea.

-Reuşită! spuse retoric El. După douărebuturi, ar trebui să ne poarte pe culmi statistica!

-Precum zici! Desigur, admise  Ea.

*

În ovalul grădinii cu iarbă movuriu-albăstrie, Secondo îşi fericeşte cu prezenţa fratele.

Primo e aflat în poziţie supină în acelaşi scaun-pat de când se ştie, extensibil în funcţie de puţinii centimetri pe care îi adaugă anii fiinţei lui.

După ce se asigură că nu-i nimeni prin preajmă şi că sistemul de supraveghere video prinde alt unghi decât cel în care se retrăsese, la câţiva paşi de fratele imobilizat, Secondo începe jocul.

Împinge suflând în eter trâmbe subţiri de aer. Circulaţia se amplifică sub puterea minţii, propagându-se fluxuri până la o altitudine de doi kilometri.

Cu ochii închişi, Secondo adună din neant nori cumulus ce conturează bolta slab sinilie în chenar plin de viaţă.

Mişcarea domină, frământă înaltul încărcat de imagini pufoase, alb-nouroase.

Forme de viaţă, ştiute ori acum inventate, se zbuciumă vesel.

Animale ciudate, necunoscute aleargă deasupra copacilor mov-albaştri, umplând privirile lui Primo.

Ce surpriză! Totul îl atrage! Îl cheamă!

Şi, ca prin farmec, buricele degetelor reci timid cată  a… mişcare!

Secondo zâmbeşte. A izbândit!