Dubiu

Să stai pe loc, să te simţi mormoloc e un joc? E chiar gogeamite noroc! îmi spune vorbe nebune cugetul, că-n  bungetul încurcat al vieţii nu te vezi, nu ţi se cere, nici nu dai si nu-i nici un bai că-n  seamă nu te bagă chiar lumea întreagă… Şi, pe ne–veste, eu, fericit ghemotoc de poveste devin pentru mulţi şi, în sine, căci îmi dezvolt cu emfază o nou-găsită fază,  făcând o descoperire pentru a mea nemurire… Cânt, pictez, vorbesc, dansez şi-n seamă sunt luat mai ceva decât unul înalt… lung în picioare, dar fără nici o vigoare în idei sau manifestare…

Read Full Post »

Depoziție

Investesc în viaţă?!

Aş, zilele-mi sunt iască, goale, fără parale, fără succese, doar cu accese de scandalizare că n-am noroc în al traiului joc!

Uneori îmi plâng în pungă, îndelung să-mi ajungă…

O compătimire sinceră din fire sau mincinoasă nu-mi face bine, mă sileşte să recunosc cât sunt de anost…

Şi, ca o terapie convenabilă mie, m-apuc de scris, de mă cred în Paradis, când citesc ceea ce mâzgălesc!

De la o vreme, numai din asta trăiesc şi reuşesc să-nşel foarte bine şi publicul, şi… pe mine!

Read Full Post »

Vernală

El, vulturul, măreţul singuratic, pleşuvul grav din fire, pe steiul său, un bulgăr de jăratic de ani în suflet poartă, iar prin rubine-ochi azvârle către zarea-ndepărtată săgeţile înflăcărărilor străvechi!

Cu ghearele-i muiate-atât de des în sângele capitular, tânjeşte azi pe Martie să îl salute iar…

Perdeaua de zăpadă a muntelui el saltă, ca soarele să îl inunde cum îi place, firul de iarbă stânca să îmbrace, să aibă Primăvara nou covor în calea sa bătută cu freamăte şi dor!

Read Full Post »