Investesc în viaţă?!
Aş, zilele-mi sunt iască, goale, fără parale, fără succese, doar cu accese de scandalizare că n-am noroc în al traiului joc!
Uneori îmi plâng în pungă, îndelung să-mi ajungă…
O compătimire sinceră din fire sau mincinoasă nu-mi face bine, mă sileşte să recunosc cât sunt de anost…
Şi, ca o terapie convenabilă mie, m-apuc de scris, de mă cred în Paradis, când citesc ceea ce mâzgălesc!
De la o vreme, numai din asta trăiesc şi reuşesc să-nşel foarte bine şi publicul, şi… pe mine!

Lasă un răspuns