Vernală

El, vulturul, măreţul singuratic, pleşuvul grav din fire, pe steiul său, un bulgăr de jăratic de ani în suflet poartă, iar prin rubine-ochi azvârle către zarea-ndepărtată săgeţile înflăcărărilor străvechi!

Cu ghearele-i muiate-atât de des în sângele capitular, tânjeşte azi pe Martie să îl salute iar…

Perdeaua de zăpadă a muntelui el saltă, ca soarele să îl inunde cum îi place, firul de iarbă stânca să îmbrace, să aibă Primăvara nou covor în calea sa bătută cu freamăte şi dor!

Read Full Post »

BUHA

Pădurea, tărâm de vis
ori straşnică trudă…
În ea, turn de fildeş,
de lume ascuns
contemplu frumosul
din zile-n uitare prelinse…

E ora tocmită de lege
când noaptea se trece
şi ziua sfântă se face,
în zvon de ispite, de basme…
Dar tihna în spaime
se sfarmă! Şi-un fir de păcat
străpunge codrul degrabă!

Zăludă, ea, Buha,
din preajmă irumpe,
o clipă în mine înfige
mierie privire şi-n ţipăt
fiorul de-adio trimite!

Să-ngădui plecarea-i
grăbită? Refuz!
Inel de sfântă logodnă
e-o taină-ntre noi!
Nu poate să-mi ducă
departe înscrisele clipe
de-amare iubiri,
cu sânge-ncrustate
pe file de carte!
Drept vie mantie
Buha le poartă!
Să vreau ca darul
de mine făcut
prin vuietul vremii
în veci să se piardă?
Nicicum! În larga pădure
sunt Marele Paznic,
de toţi venerat şi temut!

Pe dată, Buha rămâne golaşă,
căci foile-pene, răvaşe cu tâlc
despre soartă, se-aşează
alături de mine, ca frunzele
toamna, rând după rând…

Read Full Post »

CHEILE

Atârnate pe colan de argint,

heraldicele chei îmi dau temei

mândru să fiu de mine, de-ai mei,

neprevăzutul, piedici să-nving,

cu mintea lumea să o cuprind!

 

Cheia lui sol aduce la mine

incantaţii din galaxii străine

şi-mi nobilează sufletul gol

cu sonuri mii născute din dor,

acorduri, când învolburate,

când molcomitoare, senine.

 

Cheia misterului mi-e far:

incitat, caut rost pentru tot,

pentru toate. De asta socot

să ivesc joc de cuvinte

în minte, cu slove de aur

efemerul ţintind să-l înfrunt.

 

Cheia succesului-mi deschide

al cutezanţei trainic sipet

ordonând priorităţile, stopând

ezitările, interesat de finalitate

cu ea largi căi şi noi trepte

urc pe scara biruinţelor-nalte.

Read Full Post »

ARS POETICA

 

Undeva, într-un colţ

mărunt de lume,

s-a deşteptat un gând

pe-o rază de lună,

furişând pe neştiute

încă o poveste:

un scâncet de copil

griji neguroase şi mute

pe dată a învins…

Când nouă ursitoare

în horă s-au prins

de ziua hotărâtă

la vis l-au deprins,

lăsându-i în zori

alături de pat

o aşchie de lemn

purtând la un cap

un fulg de oţel.

Şi-a cioplit

cu astă unealtă

în timp, pe-ndelete,

isprăvi din viaţa sa

ori a altora,

trăitori pe Pământ

sau întrupaţi de aiurea.

În picuri aurii de mir

a zografisit cu migală

parabole spre neuitare,

legende despre dragi

plecaţi şi, în culoare,

viniete lămuritoare

pentru a lor înălţare

în rugi sfinte, gândite

de recunoscătorii

şi nebiruiţii urmaşi.

Când cugetării,

vorbei ori faptei

liber nu se da,

cu tocul potrivit

meşteşugit a croit

măşti exotice,

vii făţare

pentru ideea

care se gătea,

ascunsă de netoţi,

de mişei,

dar străvezie pentru

în cuget fraţii săi!

La o vreme,

platoşa durerii a topit,

ca panaceu primordial

în atriile inimii sale

de mag a ivit

pilule punitive

pentru bizarerii

şi necuviinţe,

pentru necuraj

şi slăbiciune-n fiinţe…

Pe zăpezile anilor

a însemnat întruna

cu miez de tăciuni

adevăr, nu minciuni,

nu urât, ci frumos,

să fie anilor duşi

un slăvit prinos.

Şi toate aceste

fapte, chipuri

cu peniţa lucrate,

cuvinte vii

din aprige timpuri,

speră să-i fie

în trecerea

spre mai departe,

egipţiene însoţitoare,

nu doar un joc

de scânteiate iluzii

în fum pieritoare…

Read Full Post »

MOARA

Pe malul râului

în satul din lunci,

bătrână ca vremea,

zace-n uitare

o moară de vânt,

zălogită în stei

de renunţare,

de nemişcare.

Predestinată a fi

să macine în fălci

de grâu bobul tare,

demiurg mă socot

şi un leac îi găsesc:

patru fluturi aduc

în tura de noapte,

firea să rotească

înspre lumină

şi un schimb de zi

cu patru scatii,

aripi să-i tresalte,

de vânt să asculte,

timpul de ieri,

de azi şi de mâine

încet să fărâme

şi, la ceas de seară,

poveşti să presară,

să dea fericire oricui

o zăreşte în luncă,

tocând în tente mii

de fermecat curcubeu

al vieţii sens nou!

Read Full Post »

OMUL CU CAPUL ÎN NORI

Cleştarul edificiilor

multiplică la infinit

imensitatea spaţiilor

scăldate în perenitate.

 

Cetatea e stăpânită de cer,

el pe deplin o-nconjoară.

La tot pasul te-mpiedici

de vălătuci alburii,

în fapt, scame de nori

în urmă lăsate

de fantomele celor pieriţi.

Mările şi oceanele sparte

în miliarde de picături

jucăuşe revigorează

păsări planând mai jos

de nivelul solului lipsă.

Pe litoralnice căi,

ararul nisip se arată

uitat pe acolo, de mult,

de-o furtună stelară.

 

Lumina în case şi străzi

de aştri stabil este dată,

de sonuri celeste

atmosfera-i cântată.

 

Oraşul n-are cusur şi mă mir că

rezident în el sunt doar eu,

omul cu capul în nori…

Read Full Post »

Plaja

Siluete gemene
pe nisipul aprins
veşnicia incită,
prin jocul încins.

Urme paralele,
devenite perene
pe mal de genune,
vor să răzbune
al viitorului vis.

Pe cer nu e astru,
nici păsări în zbor,
doar bancuri de peşti
pe-al oceanului bor…

Sus între stânci,
sunt norii în valuri
pe loc preschimbaţi
prin vuiet manin
de pe azurul senin
în verde-marin…

Iar bolta cerească
sub picior e o iască
de nisip şi pârjol,
al schimbării obol…

Tremolo-n extaz…
Un frison le incită,
imponderabile siluete
către-ocean se ridică!

 

Read Full Post »

Cai albi…

Read Full Post »

Lui…

Read Full Post »

Plecarea

Read Full Post »