Trăise ca oricare. Muncise toată viaţa. Trecuse prin multe, şi bune, şi rele, nelăsându-se copleşitǎ de nici o încercare. Mereu în lupta pentru binele alor săi, uitase de trecerea timpului. Pe nesimţite, trupul i se împovărase de ani. Dar sufletul, mintea, îi erau treze.
Căpătă obiceiul întoarcerii în timp. Amintiri dintre cele mai curioase, fantasme tremurate, îi răscoleau fiinţa. Iar dintre toate, acea nespus de stranie-ntâmplare, ce avea s-o însoţească ani la rând…
Era singurǎ de câteva zile acasă. Ai săi erau plecaţi, zburătăciţi în toate părţile, iar ea tânjea, tânjea şi iar tânjea. Se cam îngijorase, deşi nu se simţea bolnavă, cum avea să reiasă după un consult, totuşi…tânjea. Încercase leacuri scrise sau doar auzite…Dar, în zadar !
Într-o după-amiază de toamnǎ predispunând la reverie, adǎsta în faţa unei cărţi. Se pomenise după un timp tot la prima filă, când izbucni soneria telefonului. Încercă un uşor « Alo ?! »…Nimic. Nici un răspuns. Puse receptorul la loc. Se repetǎ secvenţa de câteva ori. Deranjată, scoase telefonul din priză. Dar stupoare ! Telefonul continuă să sune. Iar de data asta cineva îi răspunse ! Îşi auzi propria voce întrebând-o « de ce tânjeşti, ce e cu tine ? ce te nemulţumeşte ? n-ai făcut destul ? ai tăi n-au primit tot ce le puteai da ? »…
Închise telefonul destul de speriată. Dar episodul se repetă în fiecare zi, până când i se întoarse familia acasă şi rutina se reinstală, mascând trecerea timpului şi estompând ciudăţenia întâmplării.
Nu dezvăluise taina nimănui. Însă deveni un obicei straniu şi totuşi drag ca, atunci când traversa vreo perioadă mai grea, să se retragă în tihna camerei şi să ţintuiască în aşteptare telefonul. Acesta suna, ea abia întreba cine e, că deja îşi auzea vocea pe fir, aruncându-i vorbele de încurajare aşteptate…
Acum, la bătrâneţe ar fi fost tentată să împărtăşească taina cuiva. Dar cui ? Toţi ai ei îşi împrăştiaseră demult fiinţa în cele patru zări. Doar ea mai rămăsese, să le poarte numele. Ea şi telefonul.
Ştia că în ziua în care n-o să-şi mai audă vocea pe fir, se va fi terminat totul.
Dar ziua aceea încă nu sosise. « Alo ?! »…
Lasă un răspuns