Nu agream oul
nici cu zahăr frecat,
bun pentru cântat,
nici altfel preparat!
Cu cel de Paşte,
împestriţat,
ciocneam doar,
nu-l mâncam!
De cel cu care Buna
încerca moarea
de sare râdeam,
că pluta făcea!
Astea se-ntâmplau
până-ntr-o vară,
în crepuscul de seară,
când, privind după soare
cum peste lac moare,
am avut o viziune:
astrul, la apus,
era un gălbenuş
din albuşul zilei scurs!
ANGELA DINA 
Lasă un răspuns