Mira şi Licu, în amiaza respectivă, erau în maşină.
El, extrem de concentrat la circulaţie, tresări când la radio începu lansarea unei atenţionări, asemănătoare cu Ro-alert…
Mări volumul şi-ncercă să se-ncadreze pe banda de refugiu, ca s-audă: ,,Ca urmare a rezultatelor Referendumului privind ieşirea României din UE, azi, 1 august, anul curent, se declară emanciparea ţării noastre!”
Notificarea oficială fu încheiată de corespondenta RRA printr-o urare personală ,,Fie într-un ceas bun!” emisă cu-aşa tonalitate, convingând auditoriul de-mplinirea unui unanim deziderat.
Soţilor Moţ nu le venea să creadă ce-aud. Să se-ntâmple asta tocmai când Cancelarul s-a pronunţat pentru extinderea UE, vizate fiind, după declaraţiile Preşedintelui Comisiei Europene, Bosnia şi Herţegovina, Albania, Serbia, Kosovo, Muntenegru şi fosta republică iugoslavă a Macedoniei?! Ce lovitură în politica lor expansionistă?!
Reacţionară departajat, el încadrând maşina pe banda întâi de circulaţie, ea apelând la DCNews, ca să se convingă de veridicitatea veştii.
Oricum, după vacanţa prelungită în Ţara Făgăraşului, obosiţi de călătoria spre Capitală, aflară sursa energizării, gata să uite ceasurile de scamatorie cu perfidele şosele care leagă nordul de sudul ţării, în fapt, brăzdează România!
Ajunseră la ei în cartier fără să conştientizeze, de această dată, disconfortul orei când traficul, mai ales vara, este pedeapsă dumnezeiască pentru fiecare participant, fie motorizat, fie pieton, când se reped spre domiciliile personale…
Ascensionară tinereşte cele patruzeci şi cinci de trepte până la dragul apartament, nemaioftând, ca de obicei, până s-atingă etajul 3.
Îşi schimbară veşmintele şi purceseră tacit fiecare la rosturile sale
Sprintenă la etatea senioratului, precum o capră de munte, Mira Moţ acţionă molto veloce, aerisi odăile, activă condiţionatul, valorifică sumarşi eficient rezervele frigiderului, unde îi aşteptase inclusiv pacheţelul de toast, prepară şi-un ibric de turcească, alăturând şi-un pachet de interzise, precum şi-o scrumieră gavanoasă, capabilă să primească toate chiştoacele ce s-ar ivi din desfrâul respirator al cuplului.
Când suo maritoLicu Moţ încheie maratonul de bagajist, că deh, e-n putere seniorul, nevasta tocmai săvârşise aranjamentele gastronomice în vederea unui îndelung purgatoriu prin care-avea să treacă ştirea tocmai azvârlită în viaţa lor de români dinspre…C.S.A.T.!
-Din 2007 ne-am bulucit în UE! Ziua de 1 Ianuarie 2007 e scrisă cu aldine în devenirea României către ultracivilizaţie?! sună baritonal şi ultrapersiflant glasul bărbatului, deschizând, în sfârşit, conversaţia despre Romexit.
Apetenţa pentru ridicarea pe cele mai înalte culmi existenţiale le măcinase unora cavitatea craniană, altora, şi cea toracică, iar tălpile ne mâncau mai ceva decât de-o diagnosticată Candida!
-Lesa roşie ne atrofiase cca 80% dinsenzorii verticalităţii, dup-atâtea elogii adresate atâtor fake eminenţeultracomuniste, igienizând şi minte, şi suflet, de valorile neaoşe, cântând în portavocile modernizate Imnul Prăvălirii Naţionale – Vrem o ţară ca…a-faaa-ră!, punctă Mira, în vreme ce aşeza un şervet pe genunchii lui Licu, sosit în şort, ţinută nepotrivită pentru sfânta masă.
Ţi-am zis eu, îi împrospătă ea soţului memoria, că euroscepticii din aproape întreg spectrul politic vor surclasa proeuropenii?
Nu primi decât un acord nonverbal prin înclinarea capului, fiindcă orele de rulaj, precum şi hamalâcul îi stârniseră o foame de lup, nu alta, încât nu se putea opri din înfulecat!
Noncomunicarea dură ceva timp, ambii convivi mestecând de cel puţin douăzeci-treizeci de ori fiecare bucăţică luată în gură, pe de-o parte, din precauţie pentru digestie, pe de alta, fiindcă-şi doreau la unison să-şi înfericească papilele gustative cu icre negre, unt President, foie gras,brânza Brie, toate franțuzești şi măslinele grecești Jumbo… piperate la preț şi incomparabile cu ce gustaseră în preumblarea lor recentă!
Pe măsură ce mâncau, își aduseră aminte de tevatura iscată pe la începutul anului trecut de pamfletul unui fost jurnalist, devenit politician, citit în plenul Parlamentului European.
Ţintea doar aspecrtul produselor alimentare primite de Romania din Piaţa UE…
Faptul ii atrăsese rechemarea grabnică în țară și fabricarea unui dosar penal de cei de la putere.
-Ți-aduci aminte, Licule, ce tăios a fost omul?!
-Da, da, stai că am textul salvat pe undeva, prin smartphone!
Și, ca niciodată, părăsi masa entuziast, căutând febril unealta lui Sarsailă, cum o poreclise.
Găsi, ce căuta în folderul cu texte salvate şi dădu citire cu satisfacție parabolei incriminatorii a singurului patriot din ultimii treizeci de ani:
,,O muscă-mamă din România avea două fetițe-musculițe, pe care le iubea ca pe ochii din cap!
Prin preumblările lor aeriene, au poposit într-o cofetărie cu nume străin, unde, una din tinerele vlăstare a cerut voie să guste din apetisantele produse de proveniență UE, ce tronau în vitrină. Mama i-a îngăduit.
Îndată ce s-a așezat pe ispită, aripioarele străvezii au prins a-i tremura în spasme, anunțându-i moartea subită. Pare-se că dăduse de dulciuri letale.
Îndurerată, musca-mamă, de-atunci, și-a concentrat întreaga atenție asupra musculiţei supraviețuitoare, totuşi, făcându-i toate poftele!
Într-o zi, au pătruns împreună într-o măcelărie în care se vindeau carne și mezeluri ale unor firme din UE.
Pofticioasă, musculița a cerut voie să guste din bunătăți. Ca şi soră-sa a sfârșit în chinuri groaznice…
Musca-mamă, disperată, a decis să-și pună capăt zilelor. Așadar, a căutat o hârtie de muște, sperând să-i aducă alinarea intrării în neființă…
Dar moartea n-a venit, hârtia de prins muște era inofensivă, produsul fiind important pe bani grei din UE!’’
Râzând înviorați, cei doi Moț aruncară un ochi critic gustării de pe masă, plănuind pentru a doua zi o mămăligă cu brânză adusă din Țara Făgăraşului…
Licu se ridică spre servantă, de unde luă extrem de precaut un trei sferturi de coniac Courvoisier original, cumpărat de pe aeroportul d’Orly, poarta Parisului şi picură în două pahare din licoarea mierie.
-Dar, pune ca lumea! se repezi Miramoţ. Ce, suntem bolnavi?! N-avem de sărbătorit?!
Să trăim, ridică ea paharul, să trăiască şi ăi din UK, fiindc-au dat tonul, lovind-o pe Angelina sub centură, în fapt, la lingurea, c-aşa mergeau zvonurile după Brexit că dăduse în anemie galopantă…
-… de năduf, îi încheie gândul soţul, că tocmai comorbidiăţile îi puseseră în dificultate vindecarea de Sars-Cov2!
Dar şi românaşii noştri nu-s de toată cinstea?! îşi elogie Miramoţ conaţionalii. Le-a venit bieţilor mintea de pe urmă?! Nu crezi?!
Tot aşa o duseră, cât savurară băuturica şi turceasca…
Şi n-ar mai fi terminat elogierea evenimentului, dacă perfidul Ene nu i-ar fi ademenit către spaţiile sale onirice…
ANGELA DINA 
Lasă un răspuns